Da, dă-ți timp! Timp să înveți, timp să observi, timp să te bucuri de drumul pe care ești. Ne uităm la marii fotografi și îi admirăm pentru rezultatul muncii lor, îi învidiem pentru talent și ne simțim neputiincioși uneori în fața talentului lor. Dar nu ne uităm la drumul ce l-au parcurs până în acel moment. Nu ne uităm la suferințele, bucuriile, descurajările primite, zecile de momente în care au spus “gata, renunț”, ce le-au avut pe parcursul drumului. Dar nu au renunțat. Nu au renunțat și azi se află aici, în momentul ăsta în care ți-ai dori să fii și tu.
Dar dă-ți timp și ai răbdare! Și, mai presus de orice, bucură-te!
Îmi aduc aminte de începutul meu. Am prins din senin parcă drag de fotografia de nou născut (de fapt, așa cum am mai zis, dragul a venit o data cu nașterea fiicei mele). Nu știam absolut nimic. Nici să editez, nici să setez aparatul, nici lumina nu o simțeam, nici posing, nici nimic. Și m-am dus așa neștiutoare la workshop-ul organizat de Olga Vușcan și Camelia Burduja. În Cluj. Numai eu știu ce a fost în sufletul meu. 😀 Dat fiind faptul că Ovidiu meu știe atât de multe, lumea se aștepta încă de la început să știu și eu. Dar știi ce? Nu era deloc așa. Eu aveam drumul meu, diferit de al lui. Îmi aduc aminte cum Olga ne-a zis să setăm balansul de alb pe la nu știu câte grade kelvin. WTF?!?! Ce e aia și cum se face aia? Toți ceilalți participanți au început să umble în aparate iar eu muream în mine că nu știam să fac. :))) Atunci îmi era rușine să recunosc, azi nu. Pentru că azi am înțeles cât de normal era acel lucru. Că eu eram abia la începutul drumului meu. Și ce drum frumos! Noroc că am avut lângă mine un om atât de minunat precum Ovidiu care nu m-a învățat fotografie. M-a învățat cum să mă bucur de această meserie, iar când simțea că o iau prea în serios, mă trăgea de mânecă și îmi reamintea să mă concentrez pe bucurii și reușite și să las drumurile altora să își urmeze calea. Calea mea nu o mai are nimeni și o pot face atâât de frumoasă!
Am ajuns azi în punctul în care știu să setez balansul de alb :)))), știu că mai am multe de învățat, dar tocmai pentru că mai am multe de învățat mă bucur atât de mult. Am un drum și o viață minunată! Și voi aveți, trebuie doar să respirați, să închideți ochii și să vedeți binecuvântările.
Începutul vostru cum a fost? Mi-ar plăcea să îl aflu.
Iar, în loc de final, las câteva fotografii cu ultimul produs realizat de noi. Pătuțul bunicii. O serie limitată va fi prezentată la Târgul de Recuzită din Cadrul Conferinței Romanian Family Portrait Academy Romania, unde vom fi și noi prezenți.
Cu drag,
Alina Leșan